Literatura medicală susţine că, adeseori, cancerul de colon este asociat cu prezenţa acizilor biliari. Arthur Guyton afirmă că „şi cea mai mică iritaţie a mucoasei stimulează direct secreţia cantităţilor mari de mucus dens şi vâscos. Acesta, la rândul său, formează o barieră care previne descompunerea peretelui gastric şi, de asemenea, reduce semnificativ absorbţia de substanţe de către mucoasa gastrică”.

Un alt fapt bine cunoscut este acela că peste 90% dintre cazurile de ulcer care se dezvoltă în corpul uman se găsesc în duoden. Acest lucru se întâmplă, în primul rând, într-o zonă a duodenului în care se găsesc glandele Brunner. În mod normal, glandele Brunner secretă cantităţi mari de mucus, care protejează în mod natural organismul de acizi. Ulcerul se dezvoltă numai după ce organismul a pierdut capacitatea de a crea mucusul alcalin. Ideea desprinsă de aici este că acizii pot deteriora grav tractul gastro-intestinal, iar metoda normală de apărare este de a crea mucus.

Medicul Bernard Jensen a făcut următoarea afirmaţie: „În cei 50 de ani pe care mi i-am petrecut ajutând oamenii să depăşească diverse boli, a devenit limpede faptul că o gestionare slabă a colonului se află la rădăcina sănătăţii precare a celor mai mulţi oameni”. Dr. Bernard Jensen a studiat alături de foarte mulţi medici de succes din SUA şi Europa, şi-a construit propriul sanatoriu, unde a aplicat cu mintea deschisă toate metodele învăţate şi experimentate. De aceea, faima sa a ajuns în întreaga lume, fiind nominalizat pentru Premiul Nobel.

În ghidul său pentru detoxifiere intestinală, Dr. Bernard Jensen descrie fenomenul plăcii mucoide: „Mucusul greu acoperă şi îngroaşă colonul, ajungând într-un fel de stare de putrefacţie. Capilarele sangvine din colon încep să adune toxine şi alte resturi nocive, care se infiltrează în peretele intestinal. Toate ţesuturile şi organele din corp iau acum substanţele toxice. Acesta este începutul adevăratei autointoxicaţii la nivel fiziologic”. El descrie placa mucoidă ca având „consistenţa unei anvelope de cauciuc a unui camion” (conform experimentelor desfăşurate în cadrul unor autopsii). Dr. Jensen aminteşte şi de profesorul său, Dr. John Harvey Kellogg, care susţine că „peste 90% dintre bolile omenirii se datorează funcţionării necorespunzătoare a colonului”.

Dr. Jensen prezintă un studiu realizat la Colegiul Naţional din Chicago, unde s-au efectuat peste 300 de autopsii. În conformitate cu istoria acestor persoane, 285 dintre ele nu ar fi fost constipate, iar restul de 25 ar fi suferit de acest lucru. În realitate, autopsiile au arătat contrariul, doar 15 persoane neavând probleme cu constipaţia. „Curățarea colonului este un element esențial în orice program de vindecare de durată. Deșeurile toxice trebuie să fie eliminate cât mai repede posibil pentru a opri spirala descendentă a sănătății. Acest lucru se realizează cel mai bine prin îndepărtarea materialelor fecale acumulate în colon”, declara dr. Jensen.

Medicii care au obținut faima pentru ratele lor de vindecare excepționale au avut întotdeauna grijă de tubul digestiv. Dr. William Koch, Dr. Eugene Blass, Dr. John Kellogg, Sir Arbuthnot Lane (chirurg pentru Regele Angliei), Dr. Bernard Jensen şi Dr. J.H. Tilden sunt unele dintre persoanele excepționale care au folosit aceste cunoştinţe.

La începutul anilor 1900, dr. J.H. Tilden din Denver, Colorado, se specializase în vindecarea pneumoniei, care, la acel moment, era boala care făcea cele mai multe victime în rândul populaţiei. În acest timp, fiecare medic pierdea sute de pacienţi răpuşi de maladia mortală. Dr. Tilden a avut mai multe cazuri de pneumonie decât orice alt doctor, dar nu a pierdut niciun pacient. El nu a folosit medicamente, ci pur şi simplu a utilizat o formă de curăţare a colonului, folosind apă şi alte alimente naturale. Succesul lui a fost considerat miraculos, deoarece alţi medici au dat greş utilizând medicamente cunoscute.

Sir Arbuthnot Lane MS, FRCS, chirurgul regelui Angliei, a declarat, după întreaga sa experienţă medicală: „Nu există decât o singură boală şi aceea este legată de drenajul deficitar”. Dr. Lane a petrecut mulţi ani specializându-se în probleme intestinale, ajungând un expert al extragerii secţiunilor de intestine şi lipirea acestuia la loc. A învăţat acest lucru de la alţi medici şi a reuşit să câştige o reputaţie internaţională pentru eficienţa sa. Pe parcursul anilor, dr. Lane a început să observe un fenomen relativ ciudat: în timpul recuperării după intervenţiile chirurgicale la nivelul colonului, pacienţii săi au experimentat vindecări remarcabile ale bolilor care, aparent, nu aveau nici o legătură cu intervenţia chirurgicală iniţială.

De exemplu, un tânăr care suferea de artrită de mai mulţi ani mergea în scaunul cu rotile la momentul intervenţiei chirurgicale. Şase luni mai târziu, acest băiat s-a vindecat complet de artrită. Un alt caz important a fost acel al unei femei care suferea de guşă. Atunci când o anumită secţiune a colonului a fost eliminată, a urmat o remisie definitivă a guşei în termen de şase zile. Aceste experienţe şi altele similare l-au impresionat pe dr. Lane şi l-au făcut să-şi petreacă ultimii 25 de ani din viaţă învăţându-i pe oameni cum să aibă grijă de colon prin detoxifiere şi nutriţie, iar nu prin intervenţii chirurgicale.

Dr. Lane raportează o conexiune între starea de toxicitate intestinală şi anumite schimbări ale tiroidei, de exemplu. Tot el afirmă în faţa personalului de la Spitalul „John Hopkins”: „Domnilor, eu nu voi muri niciodată din cauza cancerului pentru că am luat măsuri să îl previn. Acesta este cauzat de otrăvurile create în corpurile noastre de alimentele pe care le mâncăm”.

Dr. Harvey Kellogg, medic al sanatoriului Kellogg, afirma: „Dintre cele 22.000 de operaţii pe care le-am efectuat personal, nu am găsit nici un colon normal, iar dintre cele 100.000 de persoane operate sub jurisdicţia mea, doar 6% dintre ele nu au avut probleme la nivelul colonului”. Tot dr. Kellog susţine că în multe cazuri, operaţiile au fost prevenite prin curăţarea şi revitalizarea colonului.

Dr. George C. Crile, şeful Clinicii Crile din Cleveland şi unul dintre cei mai mari chirurgi din lume, declara: „Nu există moarte naturală. Toate decesele care survin aşa-numitor cauze naturale sunt doar punctul final al procesului de saturaţie acidă a intestinelor. În cazul în care oamenii ar avea grijă de corpul lor şi ar curăţa colonul, problemele de sănătate ar fi aproape rezolvate şi ar putea elimina „crucea” lor de toate zilele printr-o dietă adecvată, prin exerciţii fizice şi, în general, printr-un stil de viaţă corespunzător”.

Mulţi medici au dovedit faptul că, pentru sănătatea noastră, cheia se află în interiorul colonului, acesta fiind una dintre părţile care necesită o foarte mare grijă din partea noastră. Cazurile care vor fi prezentate în continuare sunt preluate din publicaţii medicale şi vin să întărească acest lucru.

Dr. H. J. Bartle a descoperit într-un studiu realizat pe 50 de exemple de toxemie intestinală faptul că în 72% dintre cazuri era vorba şi despre constipaţie. Dr. Satterlee a constatat că 84% dintre pacienţii săi au fost constipaţi când au avut toxemie intestinală. Acest lucru indică faptul că bolile intestinale sunt asociate, în mare măsură, şi cu constipaţia.

Dr. William Lintz a tratat cu succes 472 de pacienţi care sufereau de alergii prin curăţarea colonului. Dr. Allan Eustis, profesor la Universitatea de Medicină Tulane, a vindecat în anul 1912, 121 de cazuri de astm bronșic prin curățare intestinală. Dr. D. Rochester de la Şcoala de Medicină a Universităţii din Buffalo a afirmat că, după 23 de ani de observare medicală, toxemia tractului gastro-intestinal este cauza principală a astmului. Dr. Bassler a raportat faptul că, prin reducerea toxemiei intestinale, el a avut un succes de 100% în eliminarea aritmiei cardiace. Dr. Bainbridge a declarat că toxemia intestinală este comună printre factorii cauzali ai așa-numitei boli de inimă funcționale. Dr. D.J. Barry a afirmat că „există puține îndoieli că substanțele cu acțiune dăunătoare asupra musculaturii inimii şi a nervilor se formează în intestinul gros și subţire, chiar și în condiții aparent normale”. Dr. Hovel a precizat că „toxemia datorată sepsisului intestinal este o cauză frecventă a tensiunii arteriale crescute“.

Dr. J.A. Stucky vorbeşte despre toxicomia intestinală: „În mai multe sute de cazuri de boli ale sinusurilor nazale, ale urechii interne şi mijlocii, am găsit dovezi sigure şi accentuate ale toxicomei de origine intestinală, după cum arată şi indicatorii din urină, iar cînd cauzele care provoacă această toxicomie au fost înlăturate, s-a observat o ameliorare a bolii în ansamblu”. Dr. C. W. Hawley a vindecat cu succes boli ale ochilor prin eliminarea toxicomiei intestinale. Dr. Herter, a legat, în 1892, putrefacţia intestinală de epilepsie la 31 de pacienţi. O pacientă care avea convulsii a urmat o cură de detoxifiere, reuşind să le elimine complet. La cinci ani după această cură, ea declară că nu a mai avut nici convulsii, nici vreun alt semn al epilepsiei.

Doctorii Satterlee și Eldridge au raportat experienţa a 518 cazuri de „simptome psihice”, inclusiv încetinire mintală, letargie, pierdere de concentrare şi memorie, lipsa de coordonare mentală, iritabilitate, lipsa de încredere, griji excesive şi inutile, precum şi succesul lor în eliminarea acestor simptome prin degrevarea chirurgicală a toxicomiei intestinale. Dr. J.F. Burgess, de la Montreal General Hospital, raportează rezultatele unui studiu efectuat pe 109 persoane cu cazuri de eczeme: „Pe baza observațiilor clinice și a testelor de sensibilitate față de diverși aminoacizi și baze ptomaine, eczemele sunt cauzate, cel mai probabil, de toxemia intestinală. În opinia mea, toate cazurile de cancer, SIDA, tulburările hepatice, bolile rinichilor, ale creierului şi tulburările cardiace provin de la malformaţiile toxice din intestine”.

Dr. Robert Gray descrie placa mucoidă într-un mod similar cu dr. Bernard Jensen: „Un alt tip de constipaţie este prezent atunci când materiile fecale vechi, rigidizate, se lipesc de pereţii colonului şi nu trec în rândul mişcărilor intestinale regulate. Dacă mediul din colon se menţine deshidratat, acesta devine lipicios şi cleios, acoperind de la sine pereţii colonului. Apoi, ca un fel de strat peste strat, se formează o substanţă solidă şi neagră, ca de cauciuc. Aceste fecale vechi se acumulează într-un fel de buzunărele, pe întreaga suprafaţă a colonului. Eliminarea lor necesită tehnici speciale pentru a dizolva lipiciul care le leagă de intestin”. Tot el explică fenomenul de malabsorbţie în legătură cu placa mucoidă: „Acumularea de material mucoid de-a lungul pereţilor intestinului subţire poate afecta absorbţia de nutrienţi, chiar dacă aportul nutriţional este unul adecvat”.

Dr. V.E. Irons, un pionier în teoria şi activitatea de curăţare a colonului şi un fervent duşman al medicinei moderne, a alcătuit o broşură numită „Distrugerea propriului mecanism natural de protecţie”. În această broşură, a făcut următoarele afirmaţii: „Eu provoc lumea spunând că nu se pot găsi în SUA 1.000 de persoane care să nu aibă probleme cu reziduurile din colon. Printr-un program de curăţare de şapte zile, veţi putea vedea, simţi şi chiar ţine în mâini exact substanţele îngroşate şi întărite care s-au adunat în colon de-a lungul anilor, cauzând diferite boli. Cauza celor mai multe boli este AUTOINTOXICAŢIA, iar 95% dintre problemele noastre medicale pornesc din colon.

Putem dovedi faptul că vom găsi mucoase întărite şi cu miros specific în interiorul colonului a mai mult de 95% din întreaga populaţie. Cum ştim acest lucru? Datorită faptului că 99% dintre oamenii de toate vârstele şi sexele încalcă două dintre cele mai importante legi naturale de la unu la trei ori pe zi, încă de la vârsta de doi ani. Aceste reguli sunt: Combină greşit alimentele şi Utilizează constant în viaţa de zi cu zi cantităţi uriaşe de produse alimentare „moarte”. Aplicarea greșită a acestor două reguli activează secreţia de mucus în colon pentru a proteja organismul de absorbția otrăvurilor pe care aceste alimente contrafăcute le creează”.

Doctorul Francisco Izundergui MacDonnell a consemnat următoarele: „Atunci când am realizat autopsii oamenilor care au murit de boli cronice, am descoperit întotdeauna un strat gros un strat gros de mucus, ca un material întărit, peste tot de la limbă şi până în stomac şi colon. De obicei, acest strat este mai frecvent printre consumatorii de lapte şi carne. În cazul în care, produsele consumate de dumneavoastră au capacitatea de a desprinde acest strat de material mort, atunci veţi face un mare serviciu organismului dumneavoastră. Acest strat este compus din glico-proteine coagulate şi afectează funcţia tractului gastro-intestinal, constituind un rezervor de bacterii şi virusuri, care invadează la nivel limfatic şi al fluxului de sânge, scăzând nivelul sistemului imunitar şi aducând o povară ficatului în funcţia sa de detoxifiere”.

„Din păcate, se pare că ştiinţa medicală (sau cel puţin o parte din ea) pare să evite să admită existenţa teoriei mucoide, negând astfel experienţele a zeci de mii de oameni. Şi totuşi, mii de oameni care au solicitat ajutor de la ştiinţa medicală convenţională nu au găsit vindecarea aici, ci în cadrul procedurilor naturopatice, pe care medicina modernă le neagă”, declară dr. Richard Anderson.